La baza crearii unui cuplu sta atractia sexuala; cand un barbat doreste o femeie, acesta doreste de fapt ceea ce el, ca barbat, are nevoie si nu are. Cand o femeie doreste un barbat, si ea, de asemenea, doreste ceea ce ii lipseste. Barbatul si femeia constituie o pereche care se defineste si se completeaza reciproc. Fiecare reprezinta ceea ce are nevoie celalalt, si fiecare are nevoie de ceea ce este celalalt. Daca ne dorim ca dragostea sa aiba succes, trebuie sa oferim ceea ce suntem si sa luam de la partener ceea ce avem nevoie.
De cele mai multe ori, exprimarea dragostei in intimitatea sexuala uneste partenerii, indiferent daca ei vor sau nu acest lucru. Aceasta legatura nu a luat nastere pentru ca un partener a dorit sau a ales asa, ci prin actul fizic in sine, care are un impact puternic asupra celor doi.
Timiditatea in a considera si a afirma acest aspect, cel mai intim din viata de cuplu, este legata de faptul ca pasiunea sexuala e privita inca, in unele cercuri, ca fiind injositoare si jenanta.
Legatura speciala si indestructibila dintre parteneri este rezultatul uniunii lor sexuale si doar acest act face din ei un cuplu. Daca sexualitatea lor este limitata intr-o anumita privinta - inhibitii, sterilitatea unuia dintre parteneri etc. - aceasta legatura nu se contureaza complet, chiar daca cei doi doresc acest lucru.
Acelasi lucru se intampla si in relatiile platonice, in care partenerii evita riscul sexualitatii si se confrunta cu un grad mai redus de vinovatie si responsabilitate atunci cand se despart. Odata ce partenerii au stabilit o legatura prin intermediul intimitatii sexuale, separarea fara suferinta sau vinovatie nu e posibila.
Rolul crucial pe care il joaca sexualitatea in cuplu situeaza suprematia carnalului asupra spiritului. Am fi tentati sa devalorizam carnalul in favoarea spiritului, ca si cum ceea ce porneste din dorinta fizica ar avea o importanta mai mica in comparatie cu dorinta morala si ratiunea. Insa, de multe ori, dorinta fizica isi demonstreaza puterea, iar intelepciunea si moralitatea cedeaza.
Respectarea dorintei partenerului...
Daca dorintelor sexuale ale unuia dintre parteneri nu i se raspunde cu dorinta, el/ea se afla intr-o pozitie dominata, celalalt avand puterea de a respinge.
Unii parteneri tin la puterea si superioritatea pozitiei de ofertant pe care o au in cuplu, insa aceasta atitudine nu face decat sa dauneze partenerilor. Pentru ca o relatie sa reziste in timp, riscul de a suporta respingerea, dar si bucuria si placerea de a oferi, trebuie impartasite de catre ambii parteneri.
Pentru multe femei este dificil sa apara in rolul de "doritoare", pentru ca incalca tabuuri culturale puternice potrivit carora femeia trebuie sa fie pasiva. Exista si posibilitatea ca acestea sa fie respinse de barbatii care nu pot tolera decat femei care nu stiu foarte bine sa-si exprima dorinta; multi barbati isi simt amenintata pozitia dominanta de catre o femeie plina de dorinta.
Partenerii care respecta voia dorintei considera ca atunci cand unul dintre parteneri este deschis si vulnerabil (atunci cand isi exprima dorinta), celalalt trebuie sa-i respecte dorinta, chiar daca nu i-o satisface. Suntem extrem de vulnerabili atunci cand dorim, de aceea partenerul care simte si isi exprima dorinta nu trebuie sa fie supus unei respingeri umilitoare.
Daca intre parteneri exista acest "pact", aceasta intelegere, dorinta poate trai nelimitat, iar relatia lor poate deveni intima si profunda; ambii trebuie sa doreasca, si fiecare trebuie sa trateze dorinta celuilalt cu respect si afectiune.
Definitia dragostei dintre parteneri...
Dragostea presupune sa renuntam la prima si cea mai intima dragoste, adica la cea pentru parintii nostri. Doar atunci cand baiatul a reusit sa se detaseze afectiv de mama sa, acesta devine barbat si se poate oferi pe de-a-ntregul partenerei sale.
Acelasi lucru trebuie sa se intample si in cazul fetei: sa renunte la atasamentul fata de tatal ei pentru a se putea darui iubitului ei.
Baiatul isi traieste primii ani de viata (dar si in faza prenatala) sub influenta mamei. Daca ramane integral sub aceasta influenta, pe plan psihic si emotional va fi afectat. Sub dominanta mamei, baiatul ar putea sa dezvolte abilitati de barbat seductiv si tandru, insa nu va deveni un barbat apt sa aprecieze femeile sau sa dezvolte o relatie pe termen lung.
Pentru a deveni un barbat capabil sa se bucure de un parteneriat, in postura de egal, el trebuie sa renunte la dragostea pentru mama sa si sa intre sub influenta tatalui (sa imite activitatile si atitudinile acestuia, sa fie interesat de sarcini masculine etc.).
Cu mult timp in urma, procesul prin care un baiat isi parasea mama era organizat social si sustinut prin ritualuri de initiere. Reusind sa treaca de aceste ritualuri, baiatul ocupa un loc in lumea tatalui (devenea barbat) si nu se putea intoarce la casa mamei sale, in rolul de copil al acesteia.
In cultura noastra, ritualurile formale care sustineau acest proces au disparut, iar actul iesirii din sfera mamei este adesea foarte dificil. Chiar si serviciul militar care odata servea "despartirii" baiatului de mama si devenirea barbat. nu mai este viabil pentru multi tineri.
Si fetita e influentata de mama, insa ea traieste feminitatea si atractia fata de partea masculina in mod diferit de fratele sau. Daca fetita ramane sub influenta tatalui si devine "fata tatei" (are nevoie in permanenta de confirmarea acestuia, se simte foarte bine exclusiv in tovarasia acestuia), nu va reusi sa se maturizeze pe deplin ca femeie. Va avea dificultati in a relationa cu partenerul sau pe pozitie de egalitate si sa devina o mama generoasa pentru copiii sai. Pentru a deveni femeie, fetita trebuie sa-l paraseasca pe primul barbat din viata ei, tatal.
sursa: Eva.ro
marți, 29 septembrie 2009
duminică, 27 septembrie 2009
Abonați-vă la:
Comentarii (Atom)
